In cabinetele noastre din Bucuresti va oferim urmatoarele tipuri de masaj:

-masaj terapeutic (medical)
-masaj de relaxare
-masaj anticelulitic (partial sau general) - se asociaza cu elctrostimulare
-masaj complementar
-masajul gravidei si masajul sugarului (bebelusului) 
-reflexoterapie
-combinatiile lor

Programari la tel. 031.421.70.66 si 0722.555.112

Masaj medical (terapeutic)

     Masajul terapeutic cuprinde manevre si tehnici terapeutice care sunt aplicate in functie de afectiunea tratata, stadiul bolii, varsta sau starea generala a pacientului si are ca obiectiv ameliorarea sau vindecarea completa. El reprezinta o arta terapeutica multimilenara practicata cu 3000 de ani inainte de Hristos in China si este una dintre primele metode de tratament, transmisa practic din generatie in generatie si apoi prin scris, prin scolile de specialitate. In anchititate, in India sunt cunoscute carti (Cartea Vietii) unde sunt descrise operatii de masaj terapeutic, indicatii si contraindicatii, precum si regulile efectuarii acestora.
  Este recomandat ca masajul medical trebuie sa fie efectuat de catre specialisti (persoane care au cunostinte medicale – medici, fiziokinetoterapeuti, kinetoterapeuti sau maseuri cu calificare). In general acest tip de masaj se asociaza cu alte tipuri de tratament (fizioterapie, kinetoterapie  sau tratament medicamentos). Acesta are la baza masajul somatic care, in functie de afectiune, este combinat cu alte tehnici de masaj cum ar fi: drenajul limfatic, presopunctura, masajul Cyriax, metoda Vojta, elongatii, reflexoterapie, manipulari osteo-articulare etc.

Sunt cunoscute mai multe tipuri de masaj terapeutic si anume:
-masaj terapeutic local
-masaj terapeutic partial
-masaj terapeutic general (total)
   Este necesar un diagnostic cert si precis insotit de investigatii medicale. Daca in unele afectiuni masajul are doar rol de intretinere corporala in alte afectiuni (in special afectiunile reumatice sau neurologice) rolul lui este esential. In afectiunile  coloanei vertebrale tratamentul medicamentos nu ofera rezultate  eficiente, insa acest tip de masaj este cel ce poate sa elimine sau sa diminuieze suferintele pacientului. Dupa  interventii chirurgicale asociate cu imobilizare la pat, masajul medical reprezinta un factor important in redobandirea tonusului muscular .
  In continuare o sa va prezentam cateva forme ale masajului medical care se pot efectua in centrele noastre din Bucuresti:

Drenaj limfatic
   Drenajul reprezinta o tehnica de masaj terapeutic prin care limfa este directionata catre colectoarele limfatice mari (de obicei in afectiuni precum "elephantiasis" sau “brat gros”,  afectiuni ce apar in urma unor extirpari ganglionare). Se efectueaza manual sau cu ajutorul unor aparate specializate de drenaj limfatic si actioneaza asupra lanturilor de ganglioni limfatici. Acest tip de masaj se recomanda obligatoriu dupa operatia de cancer la san si actioneaza cu success si asupra edemelor. Manevrele si tehnicile de drenaj limfatic efectuate asupra lantului de ganglioni limfatici reprezinta o terapie ce propune eliminarea tuturor toxinelor asimilate de organism in timpul procesului de sinteza celulara. Pentru optimizarea drenajului limfatic este necesar ca muschii sa se contracte, tesutul conjunctiv sa fie ferm si sa ofere un grad ridicat de compresie.

Efectele masajului de drenaj limfatic:
-intareste sistemul imunitar
-imbunatateste circulatia  acizilor grasi si scade colesterolul
-elimina reziduurile si toxinele din corpul uman
-stimuleaza activitatea ganglionilor limfatici
- imbunatateste elasticitatea pierduta  a tesutului conjuctiv

 Masajul gravidei (masaj pre-natal si masaj post-natal)
   Este bine cunoscut  faptul ca in timpul sarcinii corpul femeii sufera un discomfort din cauza transformarilor fiziologice prezente in aceasta perioada. Aceste senzatii neplacute sunt localizate cu preponderenta la nivelul coloanei vertebrale (zona lombara) si pe membrele inferioare. Ele pot fi indepartate prin manevre de masaj prenatal. Masajul prenatal faciliteaza circulatia venoasa de intoarcere, previne aparitia spasmelor musculare, previne aparitia edemelor, ajuta la decontracturarea musculaturii paravertebrale.

Contraindicatii ale masajului in timpul sarcinii: 
• pierderi de sange sau lichid amniotic;
•hipertensiune arteriala;
• diabet;
• senzatie de voma;
• temperatura;
• contractii uterine;
• dureri abdominale;
• diaree.

 Masajul sugarului (masaj pentru bebelusii sanatosi sau pentru ci cu diferite afectiuni)
  Aceasta forma terapeutica de masaj este considerata de catre majoritatea medicilor ca fiind primul pas de socializare a sugarului. Masajul sugarului reprezinta o stimulare psiho-somatica cu ajutorul careia bebelusul (sugarul) primeste o multime de informatii despre mediul inconjurator. Masajul sugarului ajuta la dezvoltarea psiho-motorie a bebelusului, stimuleaza digestia si circulatia sanguina, reduce agitatia sugarului si ii regleaza pofta de mancare. In cabinetele noastre acest tip de masaj se asociaza cu kinetoterapie (gimnastica medicala) pentru sugarii (bebelusii) cu diferite afectiuni sau cu exercitii specifice varstei pentru bebelusii sanatosi.

Reflexoterapie
    Reflexoterapia este un tip de masaj terapeutic prin care sunt deblocate canalele energetice si eliminate acumularile de toxine din organismul uman. Prin manevre de masaj reflexogen sunt stimulate punctele reflexogene ceea ce duce la facilitarea transportului de toxine si la eliminarea lor. Reflexoterapia ajuta la imbunatatirea circulatiei sanguine, la reducerea tensiunii arteriale si la inlaturarea stresului. Intr-un cabinet de reflexoterapie , care respecta din punct de vedere stiintific modul de efectuare a tehnicilor de reflexoterapie, trebuie sa se stimuleze atat punctele reflexogene din talpa cat si cele din palme .

 Reflexoterapia este folosita in tratarea urmatoarelor  afectiuni:
- stres, atacuri de panica, migrene, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emoþionala, ameteli, depresii, anxietate;
-tulburari endocrine: tiroida, paratiroide (caderi de calciu), deficiente de crestere la copii, reglarea ciclului, suprarenale, tulburari de menopauza, osteoporoza, disfunctii sexuale (impotenta, frigiditate etc.), tulburari de metabolism, diabet;
-afectiuni digestive: enterocolite, colite, gastrite, ulcer, constipaþie, hemoroizi, esofagite de reflux, balonari etc.
-afectiuni hepato-biliare: hipercolesterolemie, litiaza biliara, bila lenesa etc.
-afectiuni renale (se elimina nisipul si pietricelele) litiaze, prostatite, edeme (picioare umflate),  enurezis nocturn  etc.
-afectiuni circulatorii: hipertensiune, hipotensiune, sindromul mainilor si picioarelor reci, dureri de picioare, arterioscleroza,.
-afectiuni ORL: rinite, sinuzite, astm, bronsite, nevralgii, etc.

 Presopunctura
 Presopunctura reprezinta un procedeu de masaj terapeutic  efectuat de pacient ( autopresopunctura ) sau de catre un kinetoterapeut si consta in manevre si tehnici ce se realizeaza prin presiuni alternante ale unor puncte situate pe meridianele de presopunctura. Apasarea se executa cu varfurile degetelor in sens excentric sau concentric. Presopunctura este inrudita cu acupunctura fiind insa mai putin agresiva decat aceasta deoarece nu se folosesc ace de acupunctura .

 Metoda SHIATSU
  Cand este vorba despre Metoda Shiatsu putem s-o caracterizam ca fiind un tip de presopunctura care actioneaza asupra punctelor profunde de pe meridianele energetice . Aceasta metoda controleaza starea interna a organismului prin manipularea tesuturilor externe si are ca si efect relaxarea generala a organismului.

 Tehnica CYRIAX (masaj  transversal profund)
  Aceasta tehnica de masaj care dureaza maxim 10 minute actioneaza asupra zonei traumatizate exact pe punctul dureros. Se executa cu ajutorul a doua degete si se aplica o frictiune profunda transversala, perpendicular pe directia ligamentelor sau fibrelor musculare interesate de traumatism.

   Eliminarea toxinelor, imbunatatirea circulatiei sanguine si limfatice, reducerea stresului, inducerea unei stari de bine (fizic si psiho-emotional), ameliorarea migrenelor si a cefaleelor, diminuarea contracturilor si eliminarea tensiunii musculare, imbunatatirea capacitatii de concentrare, inlaturarea oboselii mentale si fizice, cresterea mobilitatii articulare, calmarea durerilor…etc., reprezinta doar cateva dintre efectele benefice ale masajului .

Beneficiile masajului medical sunt:
- ajuta la recuperarea medicala dupa o interventie chirurgicala
- ajuta la refacerea dupa un accident sau o boala grava
- reprezinta un adjuvant in cazul unei boli grave
- ajuta la tratarea unei deviatii a coloanei vertebrale
- ajuta la recapatarea unor functii nervoase sau motorii
 
    Masajul se poate executa de catre o persoana specializata ce are cunostinte medicale (medici, kinetoterapeuti, fiziokinetoterapeuti sau maseuri cu calificare) sau de catre pacient (automasaj). Kinetoterapeutul  trebuie sa cunoasca foarte bine boala de care sufera pacientul, perioada optima pentru efectuarea masajului, ordinea si durata de masare pentru fiecare punct reflexogen si punctele reflexogene corespondente afectiunii.
  Este important sa mentionam ca prin efectuarea masajului medical in scop profilactic trebuie sa tinem cont de urmatoarele:
- ordinea în care se executã masarea diferitelor puncte,
-evitarea depozitãrii toxinelor în punctele reflexogene, care tind sã blocheze partial circulatia limfatica sau sanguina,   

 Tehnici si metode ale masajului

NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)

Netezirea este prima tehnica  cu care se incepe fiecare sedinte de masaj. Efectul cel mai important al netezirii este favorizarea si imbunatatirea circulatiei limfatice si sanguine. Ea actioneaza direct asupra endodermului si are urmatoarele efecte:
- Actioneaza asupra terminatiilor periferice ale nervilor;
- Influenteaza sistemul nervos central si periferic;
- Mareste temperatura locala a pielii;
- Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;
- Imbunatateste functia glandelor sebacee si sudoripare;
- Intensifica circulatia singelui si a limfei
- Ajuta la înlaturarea  edemelor si la cresterea.
 
  S-a dovedit stiintific ca prin efectuarea manevrelor de netezire de la periferie spre centru, circulatia limfei si a sangelui se amelioreaza atat in vasele sanguine  mari cat si în cele aflate imediat sub epiderm. Pe parcursul desfasurarii masajului, absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 18-20% iar aceasta accelerare este direct proportionala cu durata netezirii.
  Kinetoterapeutii practica netezirea care este executata alternativ sau simultan, cu o mana sau cu ambele maini, cu degetele apropiate sau îndepartate si folosind suprafata dorsala sau palmara a maini, cu miscari scurte sau lungi, în linie dreapta, în zig-zag, serpuita, dispuse longitudinal, în cerc, transversal, elipsoidal sau cu „priza în bratara”, alunecand neintrerupt sau sacadat, în functie de particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efectuarea netezirii  cu 1 sau 2 degetele, sau numai cu fata palmara a policelor. Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita netezirea executata în bratara, cuprinzind regiunile masate între degetul mare si degetele opozante, înaintind sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati.

Indicatii metodice generale ale masajului terapeutic (medical):
1.  Sensul de executie al netezirii este determinat de circulatia limfatica, convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea cefei si gatului, axiala si inghinala si regiunea poplitee pentru membrele inferioare;
2.  In timpul masajului nu trebuie in mod obligatoriu sa folosim toate tipuri de efleuraj. Fiecare procedeu de masaj depinde de timpul acordat masajului, configuratia portiunii de masat si nu in ultimul rand de scopul urmarit
3.  In ortopedie, în traumatismele articulare sau in chirurgie efleurajul si frictiunile au un rol important în masajul preventiv sau de incalzire.
4.  Mainile terapeutului trebuie sa alunece usor si liber si nu trebuie sa fie ridicate in aer
5.  Efleurajul nu se face rapid si brusc, ci se face linistit fara intreruperi si intr-un ritm succesiv, pentru ca limfa circula încet prin vase in asa fel incit sa ajunga pana la ganglionii limfatici;
6.  Directia mainii terapeutului este determinata totdeauna de directia anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna circulatie a limfei
7.  Fiecare sedinta de masaj terapeutic trebuie obligatoriu sa înceapa si sa se termine cu efleuraj, pentru a contribui la o mai buna circulatie a produselor metabolice în vasele sanguine si pentru a înlatura staza limfei

FRICTIUNEA
  Frictiunea este o manevra principala de masaj ce se adreseaza in special tesuturilor subcutanate, in vederea sporirii elasticitatii si supletii acestora, obtinandu-se o incalzire a pielii. Ea se executa printr-o miscare de apasare si deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, în limita elasticitatii proprii pacientului. Frictiunea este contraindicata in procesele hemoragice acute sau inflamatorii din cauza ca poate produce “embolii microbiene”, urmate de infectii generale sau locale.
  Frictiunile se efectueaza cu o singura mana sau cu ambele maini, simultan sau alternativ, numai cu suprafata palmara a degetelor sau cu toata suprafata palmara, cu pumnul inchis sau semiinchis, în spirala cu radacina palmei. Aceste tehnici au ca efect intensificarea circulatiei locale, stimularea sistemului neuro-vegetativ, calmarea nervoasa, cresterea troficitatii locale si indepartarea rezidurilor seroase si hemoragice adipoase si ajuta la marirea absorbtiei  diferitelor produse patologice care se acumuleaza sub tegument.
 Daca sunt efectuate lent si usor, frictiunile au efect calmant si de relaxare iar daca sunt executate profund si energic, devin excitante.  Sensul frictiunii poate fi circular sau liniar, in "serpuit" sau in "cleste". In frictiune, directia mainii nu este determinata de directia vaselor limfatice si poate fi executata si în sens contrar circulatiei limfatice sau sanguine. Procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, în spirala sau circulare. Prin efectuarea unor frictiuni profunde la nivelul punctelor dureroase scade starea de hiperexcitabilitate a nervilor si se îmbunatateste nutritia tesuturilor conjuctive;

FRAMINTATUL
  Framantatul este o manevra de masaj care se adreseaza in primul rand tesutului muscular si consta din apucarea, ridicarea, stoarcerea tesuturilor moi si presarea acestora pe planul osos dur. Aceasta stoarcere se efectueaza ritmic, cu o priza mica, medie sau adanca (intre police si celelalte patru degete ale mainii) sau se poate efectua prin rularea (pe marginea masata) pumnului cu degetele inchise. Este unul dintre procedeele de baza ale masajului cu ajutorul caruia se maseaza în principal masa musculara. Sensul prizei poate fi circular, in jurul segmentului, sau longitudinal, in lungul grupei musculare masate. Aceasta tehnica variaza în functie de particularitatile fiziologice si anatomice ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, bratelor, toracelui, coapselor este indicat un framintat în cuta. Pe abdomen se poate aplica framantatul in val sau cel in cuta, cu conditia de a nu presa tesuturile în profunzime. Pe membre inferioare se aplica tehnica framintatului în cleste, în cuta sau în val.
  Prin framantat actionam asupra calitatii fibrelor muschilor, imbunatatindu-le, precum si asupra circulatiei limfei si a sangelui, facilitand schimburile nutritive si eliminarile de toxine. Manevrele sunt excitante si se aplica mai ales in cadrul masajului stimulator, dar pot fi efectuate, cu rezultate foarte bune, si asupra muschilor obositi, contribuind la o mai buna refacere a acestora dupa efort si la inlaturarea reziduurilor energetice din muschi .

TAPOTAMENTUL
  Lovirea usoara si ritmica sau tapotamentul  tesuturilor moi este o alta grupa de manevre principale, importante in efectuarea unei sedinte de masaj. Tapotamentul se adreseaza tesuturilor profunde sau superficiale, in functie de intensitatea de lovire si vizeaza in mod deosebit terminatiile nervoase. Aceasta metoda se caracterizeaza prin aplicarea unor lovituri scurte usoare si ritmice, executate profund sau superficial in functie de scopul urmarit si sunt executate cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu pumnii, cu antebratul, cu palmele sau cu mainile pozitionate in caus. Aceste lovituri se executa din caderea moale a degetelor si a mainilor. Prin aplicarea acestor manevre se obtin efecte importante la nivelul pielii si a tesutului conjunctiv subcutantat, unde se produce o vasodilatatie si o incalzire locala dar si o  crestere a excitabilitatii neuromotorii.
  Cele mai importante efecte sunt sesizate la nivelul sistemului nervos prin cresterea excitabilitatii neuromotorii, consecinta a scaderii cronaxiei. Tapotamentul activeaza sistemul vago-simpatic; aplicat pe zone reflexogene, stimuleaza organele interne aferente; efectuat foarte usor, poate avea si efect calmant, relaxant.
  In functie de particularitatile anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care este efectuat masajul, sunt cunoscute mai multe tipuri de tapotament si anume:
-cu palma în caus
-cu pumnul închis.
-batatorit;
-cu pumnul semi inchis;
-tocat
-percutat;
-plescait
  Tapotamentul se executa cu ambele maini, usor departate între ele, prin loviri care cad pe piele în ritm foarte viu.

VIBRATIILE
  Vibratiile sunt caracterizate ca fiind miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue efectuate cu o singura mana sau cu ambele maini in acelasi timp, cu virful degetelor sau cu fata lor palmara, cu radacina mainii, cu toata palma, cu podul palmei, cu degetele întinse, cu pumnul inchis sau deschis si se aplica pe suprafata corpului cu un grad diferit de presiune.

SCUTURATUL este o tehnica de baza a masajului care se aplica membrelor inferioare si membrelor superioare.

Pentru a va programa la un masaj terapeutic accesati sectiunea CONTACT

     Evaluarea gradului medical de recuperare post – traumatica nu este numai un rezumat al procesului de vindecare pentru un caz clasic de ortopedie, ci este un demers de mare interes pentru managementul sportului de performanta si pentru societatile de asigurari care incep sa schimbe politica asigurarilor, de la recuperare la prevenire. Procesul de recuperare în sportul de performanþã nu vizeazã numai restaurarea starii de sanatate, ci sportivului i se cere sã practice cât mai repede sportul la nivelul de performanþã de dinaintea accidentului si chiar sã facã progrese, depasind performantele anterioare în pofida sechelelor ulterioare traumatismului. Acesta este motivul pentru care obiectivele kinetoterapiei vor viza nivelul de pregatire sportiva, varsta, etiologia bolii, precum si sportul practicat. De aceea, este extrem de important sa se respecte principiile generale în aplicarea tratamentului. Kinetoterapeutul trebuie sã colaboreze în permanenta cu medicul din specialitatea afecþiunii de care sufera sportivul, precum si cu psihologul. Numai o abordare interdisciplinara, in echipa, a unei probleme atât de complexe, precum recuperarea la sportivi, poate oferi rezultate bune într-un timp cât mai scurt. De aceea, stabilirea precoce si corecta a diagnosticului este de competenþa medicului specialist în ceea ce priveste tratamentul kinetic, insa, interventia sa se va limita la precizarea obiectivelor recuperarii, urmand ca programul propriu-zis sa fie întocmit de kinetoterapeut. Evaluarea periodicã a eficienþei terapiei trebuie realizata in echipa. Kinetoterapia trebuie inceputã imediat ce se stabileste un diagnostic, în caz contrar prelungindu-se durata îmbolnavirii si diminuându-se eficienþa tratamentului prin apariþia unor reacþii sau atitudini compensatorii.

  Procesul de recuperare prin masaj terapeutic trebuie abordat progresiv, deoarece gradarea efortului este obligatorie si de o importanta hotaratoare in actul recuperator. Se va þine cont de toleranþa la efort a sportivului si de capacitatea sa motricã în momentul începerii tratamentului kinetic. Solicitarea va creste raþional în privinta numarului de repetari, a amplitudinii, a vitezei de miscare si a incarcarii a efortului.  Fiecare sportiv are o reactie diferitã fata de traumatism si de aceea el trebuie abordat individual, în funcþie de natura si faza bolii, de reactivitatea organismului si de prezenta eventualelor complicatii. La unii sportivi s-a constatat o recuperare mai rapidã a mobilitatii articulare, iar la altii a fortei musculare. O parte dintre sportivii cu afectiuni ce necesitã tratament prelungit,datorita efectelor recuperatorii induse  mai incet, au o stare psihica nefavorabila. Acestea sunt cazurile cele mai delicate, în care prezenta psihologului este obligatorie. In celelalte cazuri prezenta lui nu este intotdeauna imperios necesara , deoarece medicul specialist ºi/ sau kinetoterapeutul, prin încurajãri, sugestii si exemple pozitive pot crea stãri de bunã dispoziþie si de incredere în fortele proprii.

  Kinetoterapia asociata cu masaj terapeutic are valoare curativa si formativa, prin contribuþia adusa în direcþia compensarii, conservarii si imbunatatirii capacitatii de munca. Se contureaza rolul ei în cadrul actiunilor organizate pe linia diminuarii si combaterii sedentarismului, supraalimentarii si solicitarilor unilaterale, caracteristice societatii contemporane. Se apreciaza ca, inlocuirea treptata, în majoritatea profesiilor, a efortului fizic cu cel intelectual, limitarea considerabilã a solicitãrilor fizice din activitatea omului, consecinþe ale valorificãrii tehnicii si stiintei, ridica probleme inca insuficient soluþionate în legatura cu pastrarea unui echilibru raþional în solicitarea organelor, aparatelor, functiilor  si sistemelor organismului.

 Un procent crescut de morbiditate si mortalitate pe plan mondial este dat de bolile cardio-vasculare, kinetoterapia având si din acest punct de vedere o importanþã deosebitã în diminuarea unor astfel de consecinte negative ale sedentarismului. Rolul si importanta kinetoterapiei în corectarea deficientelor fizice, in educarea, reeducarea si recuperarea sechelelor si tulburarilor datorate multiplelor cauze, consta in finalitatea integrarii persoanelor cu probleme speciale în activitatile socio-economice, în profesii, reducandu-se în acelasi timp costurile protecþiei sociale si asistentei medicale. Obiectivele kinetoterapiei constau in restabilirea aliniamentului normal al corpului, redobandirea amplitudinii de miscare, a fortei si rezistenþei musculare, recuperarea coordonarii, controlului si echilibrului, reeducarea sensibilitii, corectarea deficitului respirator, redobandirea capacitãþii de efort, la care se adauga formarea capacitatii de relaxare. Kinetoterapia este naturalã, deoarece foloseste ca mijloc principal de tratament si prevenire a complicaþiilor bolii de bazã sau asociate, exerciþiul fizic terapeutic, adicafuncþia fundamentala a materiei vii, care este miscarea. La acþiunea miscarii, desfasurata sub forma de exercitii fizice sau de cicluriat de miscari, preluate din activitatile cotidiene, se asociaza agenti fizici naturali cum ar fi: apa, clima, nmolurile sau agenti fizici artificiali, produsi tehnic precum curentul electric, undele electromagnetice, ceea ce îi imprimã caracterul de taerapie complexa.

  Kinetoterapia este activa, pentru ca pacientul trebuie sã participe activ, fizic si psihic la propria recuperare. Kinetoterapia dispune de mijloace proprii de tratament, care nu se regasesc în alte forme de terapie. De asemenea, unele dintre rezultatele ei nu se pot obtine pe alte cai. Din aceste considerente, kinetoterapia impreuna cu efectuarea unui masaj terapeutic reprezinta o forma specifica de tratament. In acelasi timp insa, o parte dintre efectele sale pot fi induse sau potenþate prin folosirea unor mijloace de terapie nespecifice, asociate care ii imprima caracter de terapie nespecifica.

  Kinetoterapia si programul terapeutc este patogenica, deoarece se opune mecanismelor de producere a imbolnavirii clinice reprezentate de durere, contractura, edem etc.

 05-10-10